De la jumătatea secolului trecut, când Bahá’u’lláh, întemeietorul Credinţei Bahá’í, a afirmat necesitatea securităţii colective şi a edificării păcii universale, bahá’íi au luptat necontenit pentru acest magnific ţel, încă din anii 1863–1868.
Învăţăturile lui Bahá’u’lláh conţin explicit ideea că întemeierea ordinii mondiale este un proces în desfăşurare care se bazează pe premisa că o realitate a epocii pe care o trăim este interdependenţa tuturor popoarelor. Instituţiile şi direcţiile care ne structurează viaţa politică, economică şi socială trebuie să instituie o ordine mondială care să exprime pe deplin ideea de mai sus.
Conştient că secolul XIX s-a aflat în pragul unităţii mondiale, Bahá’u’lláh a proclamat în cuvinte profetice că societatea timpului Său, cu nenumărate conflicte interrasiale, va trebui să dispară făcând loc civilizaţiei mondiale viitoare aflată în plin avânt.
În scrisorile lipsite de echivoc adresate domnitorilor şi conducătorilor din timpul Său, El a definit structura ei fundamentală, a prevăzut stadiile evoluţiei ei, afirmând totodată că singura ei temelie va fi unitatea autentică a speciei umane.
Ne-a fost scris să trăim marea răsturnare provocată de remodelarea diferitelor tradiţii şi instituţii vitale într-un unic sistem universal. În acelaşi timp am avut şi satisfacţia de a fi părtaşii unui efort creativ ce depăşeşte şansa oricărei alte generaţii anterioare. Atunci de ce n-am privi apariţia unei comunităţi mondiale şi adâncirea conştiinţei de cetăţenie mondială ca pe nişte prime promisiuni strălucitoare de ‘maturizare a seminţiei umane’ care, la împlinirea timpului, îşi va avea rodul cel mai bogat într-o civilizaţie şi cultură mondială?
Unitatea lumii este întruparea însăşi a spiritului epocii în care trăim şi constituie cheia de boltă a Credinţei mondiale Bahá’í. Învăţăturile sociale şi umanitare pe care le conţine converg spre teza fundamentală a unităţii omenirii.
Deoarece aspectele politice ale păcii nu pot fi izolate de problema mai generală a relaţiilor umane, Religia Bahá’í pledează pentru construirea unei societăţi mondiale autentice în care popoarele şi naţiunile să-şi meţină individualitatea, subordonându-şi însă interesele particulare bunăstării umanităţii ca întreg, prin diversitatea contribuţiilor lor se va putea crea o cultură mondială mai bogată decât oricare alta din istorie. De aceea planul de pace conceput de Bahá’u’lláh include principii sociale cum ar fi: unitatea rasei umane, egalitatea dintre bărbaţi şi femei, educaţie universală, o limbă internaţională, armonia dintre ştiinţă şi religie, căutarea independentă a adevărului.
Iată o descriere a modelului unei societăţi viitoare, preluată din lucrarea Ordinea Mondială a lui Bahá’u’lláh, scrisă de Shoghi Effendi, Păzitorul Credinţei Bahá’í:
 Unitatea rasei umane, aşa cum este văzută de Bahá’u’lláh, presupune edificarea unui organism mondial în care toate naţiunile, rasele, credinţele şi clasele sociale să fie strâns unite în permanenţă şi care să garanteze în întregime autonomia statelor membre şi libertatea personală şi de iniţiativă a tuturor indivizilor. În măsura în care ne putem da seama, acest organism trebuie să constituie un for legislativ mondial ai cărui membri, reprezentanţi ai întregii umanităţi, vor promulga legi potrivite pentru a organiza viaţa, pentru a satisface orice necesităţi şi pentru a media relaţiile tuturor raselor şi popoarelor.
Un for executiv mondial, sprijinit de o forţă internaţională, va pune în aplicare deciziile luate de forul legislativ şi va asigura unitatea organică a întregii comunităţi. Un tribunal mondial va adjudeca şi va da verdictul final şi obligatoriu în orice dispută care s-ar naşte între diferitele elemente care compun sistemul universal. Va fi construit un mecanism universal de inter-comunicaţii, cuprinzând întreaga planetă, independent de graniţe şi obstacole naţionale şi funcţionând cu rapiditate extraordinară şi regularitate perfectă.
O metropolă mondială va reprezenta centrul nervos al civilizaţiei mondiale, focarul spre care converg forţele vitale unificatoare şi din care iradiază influenţe energizante.
O limbă universală va fi ori inventată ori aleasă dintre limbile existente, pentru a fi predată în şcolile tuturor naţiunilor federative alături de limba maternă.
O scriere şi o literatură universală, un sistem monetar şi unul de unităţi de măsură, ambele unitare, vor simplifica şi facilita raporturile şi înţelegerea între toate naţiunile şi rasele umane, într-o astfel de societate. Religia şi ştiinţa, cele două forţe majore ale vieţii umane, vor fi reconciliate, vor coopera şi se vor dezvolta în armonie.
De asemenea, presa va da expresie deplină vederilor şi convingerilor cele mai diverse, încetând a mai fi manipulată de interese partizane, private sau publice, eliberată de influenţa unor guverne sau popoare rivale. Resursele economice ale lumii vor fi bine organizate, sursele de materii prime vor fi în întregime identificate şi exploatate iar pieţele se vor dezvolta în mod coordonat, distribuirea produselor făcându-se în mod echitabil.
Rivalităţile naţionale, ura şi intrigile vor înceta, animozităţile şi prejudecăţile rasiale vor fi înlocuite de prietenie, înţelegere şi cooperare. Cauzele conflictelor religioase vor fi pentru totdeauna eradicate, barierele şi restricţiile economice vor fi complet abolite, iar nedreapta diferenţiere dintre clasele sociale vor dispărea. Enormele energii risipite pentru susţinerea războaielor, fie ele economice sau politice, vor fi consacrate dezvoltării tehnice, creşterii productivităţii, eradicării bolilor, extinderii cercetării ştiinţifice, ridicării nivelului de sănătate, rafinării minţii umane, exploatării resurselor încă necunoscute ale planetei, prelungirii vieţii umane şi dezvoltării oricărui alt mijloc de stimulare a vieţii intelectuale, spirituale şi morale a întregii umanităţi. Un sistem federal mondial guvernând întregul pământ şi exercitându-şi autoritatea de necontestat asupra unor resurse inimaginabile de vaste, întrupând idealurile occidentului şi ale orientului deopotrivă, sistem eliberat de blestemul şi mizeriile războiului şi urmând exploatarea tuturor resurselor energetice ale planetei, un sistem în care Forţa serveşte Justiţia şi a cărui viaţă este întreţinută de recunoaşterea universală a unui singur Dumnezeu şi de credinţa în aceeaşi Revelaţie – iată ţelul spre care tinde omenirea, propulsată de forţele unificatoare ale vieţii |
|
|
