Cei şapte lideri bahá’í, care se află în detenţie în închisoarea Evin din Teheran de peste 20 de luni, nu au avut acces la avocatul lor. Aceştia se alătură altor zeci de membri ai acestei comunităţi religioase care sunt deţinuţi în Iran doar pentru apartenenţa la Credinţa Bahá’í. Marţi, 12 ianuarie, cei şapte au fost aduşi în faţa tribunalului, în şedinţă cu uşile închise, pentru a afla pentru prima oară capetele de acuzare. Sentinţa rămâne în pronunţare.

“În ciuda evidentei lor nevinovăţii şi a numeroaselor apeluri la nivel mondial de a fi eliberate imediat, aceste şapte persoane, bărbaţi şi femei, se află de un an într-o prefăcută uitare juridică, împotriva tuturor standardelor internaţionale privind drepturile omului,” a declarat Bani Dugal, reprezentantul principal al Comunităţii Internaţionale Bahá’í pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite.

Cei şapte sunt Dna. Fariba Kamalabadi, Dl. Jamaloddin Khanjani, Dl. Afif Naeimi, Dl. Saeid Rezaie, Dna. Mahvash Sabet, Dl. Behrouz Tavakkoli şi Dl. Vahid Tizfahm

O declaraţie făcută la CNN, săptămâna trecută, de Comisia SUA pentru Drepturi şi Libertăţi Religioase Internaţionale, arăta că acest caz face parte dintr-un plan sistematic al guvernului iranian de a extermina o comunitate religioasă. Declaraţia afirmă că de la înfiinţarea Republicii Islamice în Iran, din 1979 şi până astăzi, „peste 200 de membri ai Comunităţii Bahá’í din Iran au fost executaţi cu brutalitate, printre ei aflându-se şi tineri şi copii. Mai mult de 10,000 de bahá’í au fost concediaţi din posturile administrative sau din universităţi; şi astăzi bahá’íi nu pot avea lăcaşuri de cult, şcoli sau orice altă adunare cu scop religios. Căsătoriile lor nu sunt recunoscute, cimitirele lor sunt desacralizate, ei nu au dreptul la moştenire sau la pensie şi în multe cazuri li se refuză dreptul la o profesie.”

Succesiunea evenimentelor care înconjoară detenţia celor şapte expune un neruşinat travesti al justiţiei. Cu toate că au fost supuşi în mod intensiv interogatoriilor, timp de 20 de luni nu a existat nici un capăt de acuzare. De abia după şapte luni s-au oferit posibile pretexte pentru detenţie, când procurorul şef al Teheranului, Hassan Haddad ar fi declarat într-un interviu că investigaţia în ceea ce-i priveşte pe aceşti indivizi este completă şi că aceşti bahá’í sunt acuzaţi de „spionaj pentru Israel”, de „insultarea sanctităţilor religioase” şi de „propagandă împotriva Republicii Islamice”. Recent, familiilor lor li s-a adus la cunoştinţă o posibilă nouă acuzaţie – „diseminarea corupţiei pe pământ”, termen care în limba persană este numit ‘Mofsede fel-Arz’ şi poartă ameninţarea pedepsei cu moartea conform codului penal al Republicii Islamice Iran.

Avocatul celor şapte, Laureatul Nobel pentru Pace, Doamna Shirin Ebadi, se află momentan în afara Iranului şi întoarcerea ei în Iran prezintă pericol dat fiind că întreaga echipă de avocaţi din birourile ei din Teheran se află în arest. În lipsa ei, un alt membru al echipei de avocaţi, Dl. Adolfattah Soltani a preluat cazul, dar şi acesta se află acum în arest şi nu a avut acces la clienţii săi.

Doamna Ebadi a declarat într-un interviu la CNN International, sâmbăta trecută, că ea a analizat în amănunţime dosarul celor arestaţi şi că „Iranul trebuie să îi elibereze imediat pe cei şapte bahá’í pentru că nu deţine nici o probă împotriva lor şi că în dosarul lor nu se află practic nimic care să poată să îi incrimineze.”

Doamna Ebadi a mai detaliat într-un interviu la Washington TV că „numărul de bahá’í deţinuţi în Iran variază în continuu pentru că oameni sunt arestaţi în fiecare zi şi casele lor sunt atacate, iar bunurile lor sunt confiscate. În mai multe cazuri bahá’íi au fost obligaţi de tribunal să plătească sume exorbitante de ordinul zecilor de mii de dolari pentru a fi puşi în libertate. De multe ori cei eliberaţi sunt arestaţi din nou. ”Doamna Ebadi a dat exemplul secretarei sale care, fiind bahá’í, a fost arestată în martie 2009 împreună cu alte 6 persoane în Teheran. Acestea au fost eliberate până la termenul de judecată după ce fiecare a plătit o sumă echivalentă a 70,000 de dolari americani.

În 8 decembrie 2009 revista Time a poziţionat cazul lor printre cele 10 cele mai importante ştiri având conţinut religios din 2009.

Reacţia Internaţională

Consiliul Europei a exprimat încă o dată, în 12 ianuarie, dezacordul UE faţă de tratamentul la care sunt supuşi bahá’íi în Iran. Declaraţia afirmă : „UE aminteşte că libertatea de cuget, conştiinţă şi religie sunt drepturi fundamentale şi inalienabile care trebuie garantate în orice circumstanţă” şi că „solicită o procedură legală dreaptă şi deschisă care să respecte toate standardele şi obligaţiile internaţionale.”

În 11 ianuarie, Departamentul de Stat al SUA a condamnat decizia Iranului de începere a procesului împotriva celor 7, acuzând Iranul de lipsa unor capete clare de acuzare şi de împiedicarea accesului celor 7 la avocaţii lor. În octombrie 2009, Congresul American a adoptat 2 rezoluţii împotriva Iranului pentru tratamentul bahá’ílor. Aceste rezoluţii se alătură altor 11 rezoluţii adoptate de Congres până acum, începând cu 1981.

În Canada, Ministrul de Externe Lawrence Cannon a emis o declaraţie vineri, 8 ianuarie, exprimându-şi „îngrijorarea profundă pentru soarta celor şapte lideri bahá’í care sunt deţinuţi strict pe baza credinţei lor”. Într-o altă declaraţie publică adresată Iranului, Ministrul Cannon a îndemnat Republica Islamică să „înceteze hărţuirea acestei comunităţi religioase”.

În mai multe ţări ambasadele Iranului au primit scrisori ferme împotriva procedurilor ilegale adoptate împotriva bahá’ílor. Marţi, 12 ianuarie, în Brazilia, Preşedintele Comisiei Drepturilor Omului a Camerei Deputaţilor, Luiz Cuoto, adresându-i-se Ambasadorului Iranului într-o scrisoare, a precizat că un proces cu uşile închise violează drepturi de bază şi că „noi consideram libertatea religioasă – atât a musulmanilor, creştinilor, evreilor, budiştilor, bahá’ílor cât şi a altor confesiuni - a fi un drept uman fundamental pentru democraţie, atât în vest cât şi în est.”

Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon a exprimat o critică dură faţă de atitudinea Iranului în domeniul respectării drepturilor omului, cu referiri specifice la cei 30 de ani de persecuţii împotriva bahá’ílor. Raportul de 19 pagini al Secretarului General al ONU a făcut trimiteri directe la situaţia bahá’ílor din Iran menţionând că Înalta Comisie ONU pentru Drepturile Omului s-a adresat Iranului în repetate rânduri exprimând îngrijorare pentru soarta celor şapte şi cerând clarificări. În ultimi 30 de ani au fost adoptate, de către Adunarea Generală a ONU şi Comisiile ei, peste 40 de rezoluţii împotriva Iranului pentru persecuţia cruntă a bahá’ílor. În 1993, Raportorul Special ONU pentru Iran, Domnul Galindo Pohl, a şocat Comunitatea Internaţională când a prezentat în cadrul sesiunii ONU un document secret pregătit de Consiliul Cultural Revoluţionar Suprem la cererea liderului Suprem Ayatolah Ali Khamenei în care se subliniau clar paşii concreţi pentru exterminarea Comunităţii Bahá’í.

În Iran sunt peste 300.000 de Bahá’í. Credinţa Bahá’í este o religie monoteistă care recunoaşte adevărul tuturor religiilor monoteiste şi afirmă că sursa lor este una singură. Scopul Credinţei Bahá’í este stabilirea păcii mondiale şi armonia dintre popoare. Printre principiile fundamentale ale Credinţei se află eliminarea tuturor prejudecăţilor, armonia dintre ştiinţă şi religie, egalitatea în drepturi pentru bărbaţi şi femei, căutarea individuală şi independentă a adevărului. Bahá’íi consideră că învăţăturile credinţei lor dezvăluie o măsura mai amplă a Voinţei lui Dumnezeu pentru omenire ducând la o transformare a lumii existente. Fondatorul Credinţei, Bahá’u’lláh, afirmă că religia este motorul principal în „promovarea avansării unei civilizaţii umane în continuu progres.”