Bahá’u’lláh, a lăsat porunci, ca credincioşii lui să clădească temple pentru rugăciuni, în fiece ţară şi oraş. Dădu acestor temple numele de „Mashriqu’l-Adhkár”, care însemnează „Locul unde răsare Lauda lui Dumnezeu.” Mashriqu’l-Adhkár, trebuie să fie o clădire poligonală cu nouă laturi, boltită şi cât se poate de frumoasă ca linie şi ca meşteşug. Trebuie aşezată în mijlocul unei mari grădini împodobită cu fântâni, pomi şi flori şi înconjurată cu un număr de clădiri anexe, menite pentru operele de educaţie, de binefacere sau sociale, astfel încât, rugăciunea către Dumnezeu în templu, să fie legată de aproape cu o cucernică bucurie faţă de frumuseţile naturii şi ale artei şi cu munca practică pentru îmbunătăţirea stării sociale.
În Persia, până acum, bahá’íi au fost opriţi de a clădi temple publice, astfel încât primul mare Mashriqu’l-Adhkár a fost construit la Ishqábád în Rusia. Al doilea a fost ridicat la Wilmette, pe marginea lacului Michigan, în nordul oraşului Chicago, la câţiva kilometri de el, a cărei amplasare a fost aleasă de ‘Abdu’l-Bahá cu prilejul vizitei Sale în America, în anul 1912. Locul este frumos, planurile au fost aprobate, arhitectul fiind Mr. Louis Bourgeois. În mai multe scrisori, privitoare la acest templu-model al Apusului, ‘Abdu’l-Bahá scrie următoarele:
|
 Slava Domnului, ca �n clipa de fata, se trimit mereu, din toate partile lumii, dupa puteri, contributii pentru a mari fondul lui Mashriqu�l-Adhk�r din America...� Din zilele lui Adam p�na azi, nu s-a vazut �nca �n omenire asa ceva, ca din cel mai �ndepartat colt al Asiei sa se trimita sume de bani �n America. Aceasta s-a �nt�mplat prin puterea Legii lui Dumnezeu. Cu adevar, acesta e un prilej de uimire, pentru cei ce pricep. E de nadajduit ca credinciosii lui Dumnezeu vor fi darnici si vor aduna o suma mare, pentru ridicare cladirii... Vreau ca fiecare sa fie slobod sa faca cum vrea. Daca cineva vrea sa-si �ntrebuinteze altfel banii, sa o faca. Sa nu cautati a-l ademeni nicidecum, dar fiti �ncredintati, ca �n clipa de fata, lucrul cel mai de capetenie, e ridicarea lui Mashriqu�l-Adhk�r.
�ntelesul tainic al cladirei e mare, si nu poate fi dezvaluit acum, �nsa �naltarea lui e fapta cea mai de capetenie a zilei de azi. Mashriqu�l-Adhk�r, are �nsemnate dependinte, care fac parte din temelia acestei cladiri. Acestea sunt: orfelinat, spital si dispensar pentru saraci, azil pentru invalizi, scoala pentru �nalta educatie stiintifica, si un ospiciu. Trebuie �nfiintat dupa acest model, c�te un mare Mashriqu�l-Adhk�r, �n fiece oras. Se vor oficia slujbe �n fiece dimineata. �n Templu, nu va fi orga. �n cladirile alaturate, se vor tine festivaluri, slujbe, adunari publice, �ntruniri spirituale, �nsa �n Templu, c�ntarile si recitarile nu vor fi �nsotite de vreun instrument. Deschideti usile Templului omenirei �ntregi.
C�nd se vor cladi aceste institutii, licee, spital, ospiciu si aziluri pentru incurabili, universitate pentru studiul stiintelor �nalte, cursuri pentru licentiati, precum si alte cladiri filantropice, usile vor fi deschise tuturor natiunilor si religiilor. Nu va fi nici cel mai mic hotar de despartire.
Binefacerile vor fi �mpartite fara a se face deosebire de rasa sau culoare. Usile lui vor fi mari deschise �ntregei omeniri; prejudecata fata de nimeni, dragoste fata de toti. Cladirea centrala va fi menita pentru rugaciune si �nchinare. Astfel... se va �mbina religia cu stiinta, si stiinta va fi pusa �n slujba religiei, am�ndoua rasp�ndindu-si darurile materiale si spirituale peste �ntreaga omenire.
|
|
|
