Bahá’u’lláh, care în limba arabă înseamnă “Slava lui Dumnezeu” este titlul adoptat de către Fondatorul Credinţei Bahá’í, Mírzá Husayn-‘Alí (1817-1892). Născut într-o familie nobilă din Iranul secolului XIX, Bahá’u’lláh a refuzat funcţiile politice care i-au fost oferite când era încă tănăr şi a ales în schimb să-şi împărtăşească bogăţia cu cei săraci şi bolnavi. El a devenit unul din primii adepţi a lui Báb, un negustor din Şiraz care sustinea că este purtătorul unei noi religii destinată să reînnoiască societatea persană. Báb a mai vestit venirea iminentă a unui alt Mesager a lui Dumnezeu, care urma să îndeplinească profeţiile din Iudaism, Creştinism şi Islam, precum şi a celorlalte religii importante din lume, iniţiind o eră de pace şi dreptate pentru toţii oameni. Când Báb a fost executat de către autorităţi, în 1850, mulţi dintre membrii mişcării ― cunoscuţi sub denumirea bábíi ― s-au îndreptat spre Bahá’u’lláh pentru conducere.
În 1852, în timp ce era închis la Teheran pentru activitităţile sale ca bábí, Bahá’u’lláh a primit prima Sa vestire a misiunii prezisă de către Báb. După ce a fost eliberat de la închisoare, Bahá’u’lláh a fost exilat la Bagdad unde, în 1863, s-a declarat ca fiind mult-aşteptatul Mesager al lui Dumnezeu. Marea majoritatea a bábíi-lor au acceptat această declaraţie şi astfel s-a născut Comunitatea Bahá’i.
De-a lungul a 40 de ani de exil la mâna autorităţilor persane şi otomane, de la Bagdad la Constantinople, Adrianople şi până la urmă în 1868 la colonia penală otomană din Acre, Palestina (astăzi Israel), Bahá’u’lláh |
 |
Copyright 2006, Bahá'í International Community |
|
a revelat peste 100 de volume de scrieri mistice, învăţături etice şi sociale, legi şi ordonanţe, toate inspirate în mod divin. De asemenea, El s-a adresat regilor şi conducătorilor vremii Sale, inclusiv Şahului din Persia, Sultanului din Turcia, Papa Pius IX, Impăratului Wilhelm I din Germania, Reginei Victoria, Impăratului Franz Iosif din Austria, lui Napoleon al III lea, precum şi conducătorilor guvernelor din vest, informându-i despre Revelaţia pe care o adusese. El i-a îndemnat să conducă supuşii lor cu dreptate şi compasiune, şi i-a prevenit că în cazul în care nu vor face acest lucru, ei îşi vor pierde puterea.
Elementele de bază ale mesajului lui Bahá’u’lláh pot fi rezumate ca fiind unitatea şi dreptatea globală. El a promovat ideea că există un singur Dumnezeu care a revelat voinţa Sa printr-o serie de Învăţători divini, cum au fost Avram, Moise, Iisus Cristos, Mahomed, Krişna, Buddha şi Zoroastru. In timp ce învăţăturile sociale ale Marilor Religii pe care le-au fondat diferă în legătura cu timpul şi locul în care au fost aduse, esenţa spirituală a tuturor credinţelor este aceeaşi: că scopul tuturor fiinţelor umane este de a cunoaşte şi slăvi pe Creatorul lor. În această eră, umanitatea este capabilă să recunoască unicitatea lui Dumnezeu, a religiei, şi a familiei umane. Bahá’u’lláh a mai propovăduit egalitatea între bărbaţi şi femei, că învăţăturile ştiinţei şi religiei sunt în armonie, că trebuie abolite extremele între bogăţie şi sărăcie, că educaţia trebuie să fie universală şi obligatorie, şi că trebuie aleasă o limbă universală, auxiliară pentru a facilita comunicarea internaţională şi înţelegerea între toate popoarele lumii.
Înainte de moartea Sa în 1892, Bahá’u’lláh a prevăzut succesiunea pentru conducerea Comunităţii Bahá’í, astfel asigurând unitatea ei şi protejând-o de la eventuală schismă. Fiul Său cel mare, ‘Abbás Effendi (care a luat titlul ‘Abdu’l-Bahá, care înseamnă “Servitorul Slavei”), a fost numit capul Religiei Bahá’í şi singurul interpret autorizat al Scrierilor lui Bahá’u’lláh. Acest gest a permis Comunităţii Bahá’í să treacă prin primul secol al existenţei sale cu unitatea sa ferm păstrată, în ciuda încercărilor din exterior ca şi din interior. |
 |
Copyright 2006, Bahá'í International Community |
|
|
